Transparenți să fim, că restul vine de la sine..

Digi 24 ne transmite printr-un reporter că primul ministru, Dacian Cioloș este preocupat ca proiectele Ministerelor să fie transparente, să se regăsească informații pe site, și pentru plebea de neica nimeni ca noi. Colegii din APD, oare treaba asta nu ținea de Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public? Poate îi transmite cineva d-lui Cioloș că s-au ocupat alții de transparență înainte.

Obsesia transparenței nu e un lucru nou la politicieni și nici la societatea civilă. De obicei, ea e simptomul situației sugerate bine de Brânzovenescu lui Caragiale, „Trădare să fie, dacă cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!”. Cu accent pe „s-o știm și noi” 🙂 Transparența nu e nici pe departe obiectivul unui guvern. Cele mai multe despotisme, totalitarisme au fost cât se poate de transparente, și n-au avut nevoie nici de internet, smartfeonuri, saituri etc.

Transparența nu spune nimic despre ce percepție are guvernul despre societate și persoană, și despre cum își propune să garanteze integritatea lor. E goală de orice conținut etic, sau, dacă ar fi să fim vigilenți, e de fapt pretextul potrivit pentru impunerea unei agende etice pro-partide. Adică putem foarte bine să fim transparenți, și tot fără autostrăzi, cu taxe pe stâlp, cu lucrări plagiate scoase din înaltul prestigiu al învățământului de stat românesc, într-un cuvânt, cu un stat care este atât de greu încât sufocă micile oaze unde se mai produce valoare și bunăstare. Tehnocrația merge bine într-o societate care amalgamează și golește de conținut sau relativizează orice doctrină (cu religia jucând rolul Cenușăresei), sub pretextul caracterului ei dogmatic. Fuga de dogmatism însă nu e substituită cu absența dogmatismului așa cum își închipuie privitorul modern al evenimentelor, ci cu instaurarea unui dogmatism scientist, bazat pe regula de aur a pozitiviștilor: din cifre aflăm adevărul. Dar să nu-l uităm pe Hayek:

„If man is not to do more harm than good in his efforts to improve the social order, he will have to learn that in this, as in all other fields where essential complexity of an organized kind prevails, he cannot acquire the full knowledge which would make mastery of the events possible. He will therefore have to use what knowledge he can achieve, not to shape the results as the craftsman shapes his handiwork, but rather to cultivate a growth by providing the appropriate environment, in the manner in which the gardener does this for his plants.” (The Pretence of Knowledge)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *