Scrisoarea unui filosof

Câteva extrase dintr-o scrisoare a domnului Gabriel Liiceanu către Daniel Dăianu sau marele (fără vreo ironie) supraveghetor al piețelor financiare:

Acum, care este rostul acestei „poliții financiare”, de care dispun toate țările civilizate din lume? Unul cât se poate de nobil: ea e menită să ne apere de abuzurile și malpraxisul participanților la piețele financiare românești înșirați mai sus, adică: firmele de asigurări, fondurile private de pensii, fondurile de investiții etc.

Pentru că toți trebuie, într-o formă sau alta, să ne asigurăm, mă voi referi în continuare cu precădere, pentru exemplificări, la CSA. Cum funcționează acest organism? De unde, de pildă, își obține CSA veniturile? Dintr-o „taxă de funcționare” aplicată firmelor de asigurări și brokerilor „în cuantum de 0,3% din primele brute încasate de asiguratori”. Deci, dacă Allianz Țiriac îmi vinde mie, Gabriel Liiceanu, o poliță de asigurare de 10,000 lei, atunci CSA primește 30 de lei de la firma Allianz. Sumă pe care, în fapt, tot eu, cel asigurat, o plătesc. Și-atunci – iată o primă întrebare – cât de corect este să spunem, după cum rezultă din răspunsul oficial al ASF, că salariile dumneavoastră vin din „venituri proprii”, când de fapt ele nu sunt bani „câștigați”, ci „extrași” prin puterea legii de la participanții la piața de capital și, în fond, de la consumatori?

Oare se poate spune că șapte sute și ceva de angajați de la ASF, care monitorizează o piață de capital „primitivă”, sunt echivalentul a aproape cinci mii de lucrători în domeniul sănătății? Nu vi se pare înspăimântător? Și nu vi se pare înspăimântător că salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni (de 600 de euro) este de 20 de ori mai mic decât salariul dumneavoastră (de 12,000 de euro, fără prime de vacanță și alte prime)? Această diferență presupune că activitatea dumneavoastră ca membru în Consiliul ASF este cu mult mai importantă pentru români decât aceea a unui medic care salvează o viață sau o prelungește cu douăzeci de ani.

Am să vă găsesc chiar o scuză, spunând că nu faceți, toți cei de-acolo, decât să vă aliniați naturii umane mușcate de fiara lăcomiei. Nu sunteți unici pe lume. Fiara lăcomiei, care se ascunde în viscerele ființei umane torturând-o în cele mai hidoase chipuri, e veche de când lumea. Ea nu poate fi domesticită cu vorbe frumoase, cu precepte de morală sau religie, cu aluzii la nerușinare și cu trimiteri la cantitatea de suferință existentă pe lume. Fiara lăcomiei se trezește în mai toți oamenii care vin în contact cu locurile unde apar banii. Așadar, nu sunteți singurii pe lume locuiți de fiara lăcomiei, care, alături de cea a invidiei și a urii, face din om cea mai cumplită creatură. Dar sunteți, cu cazul României, singurii pentru care (ordonanțele de guvern v-au dat doar drepturi!) nu s-au creat mecanisme de supraveghere pentru a ține fiara lăcomiei în lesă. Cine-i controlează și supraveghează pe cei care au pe mână controlul și supravegherea unei piețe de 15 miliarde de euro? În România, fiara lăcomiei trăiește în libertate și sfâșie tot ce-i iese în cale. Are colți și ghiare de oțel.

Articolul poate fi accesat aici: http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/?cfcc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *