“Proprietatea privată” – ca argument de contestare a sancţiunilor impuse petroliştilor

Din perspectiva proprietății private, libertatea unui individ se termină acolo unde începe libertatea altuia. Printr-o traducere în termeni economici, aceasta ar însemna că orice individ/antreprenor este liber să-și angajeze și să-și retragă în/din producție orice bun/serviciu asupra căruia el are drept de proprietate privată exclusiv.

Orice interferență în aceste acțiuni, fără consimțământul proprietarului este agresiune. Astfel, prin aplicarea sistemului proprietății private putem avea garanția că proprietarii de resurse implicați în schimburi sunt direct interesați de satisfacerea nevoilor consumatorilor și își obțin veniturile în mod pașnic. Piața deci, îi va premia pe cei mai eficienți, iar consumatorii câștigă.

Din perspectiva statului (o perspectivă fundamental opusă de cea expusă anterior), care este, după cum bine zicea Ludwig von Mises “aparatul social de constrângere și coerciție”, libertatea unui individ nu este o chestiune absolută. Sau cel puțin nu în raport cu statul. Taxarea/impozitarea sunt activități care din perspectiva proprietății private pot fi ușor clasificate ca agresiuni, prin prisma absenței consimțământului persoanei taxate.

Când agresiunea predomină, piața nu mai premiază eficiența pașnică, ci eficiența obținută prin canalul politic/agresiv. În acest fel, se produce o redistribuire a avuției în mediul antreprenorial, de la cei care fac avere în mod just (cei eficienți) la cei care “fac avere” injust. Piața deci, îi va premia pe cei mai ineficienți, iar consumatorii pierd.

Continuarea articolului în ziarul Adevărul.ro

2 thoughts on ““Proprietatea privată” – ca argument de contestare a sancţiunilor impuse petroliştilor

  1. „putem avea garanția că proprietarii de resurse implicați în schimburi sunt direct interesați de satisfacerea nevoilor consumatorilor și își obțin veniturile în mod pașnic.”

    N-am mai simtit de mult ca cineva(proprietate/firma privata) ar fi interesat de satisfacerea nevoilor mele de consumator.

    Si inca nu am ajuns sa fac parte din multimea platitoare de taxe si impozite.

  2. @Corina

    Scopul unei firme este profitul. Mijlocul folosit este satisfacerea nevoilor. Asta daca vorbim de o piata libera. Pe un marcata, de obicei, de interventionism, primo, ca „nevoile consumatorului” nu mai sunt ale lui, ci reglementate, controlate, impuse sau, din contra, interzise de catre stat, si secundo, ca profitul poate fi obtinut cu ajutorul interventionismului (al legislatiei), ca atatre, din ce in ce mai putin conteaza nevoile reale ale „consumatorului”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *