Mâna sus cine vrea autostrăzi private

Guvernul intentioneaza sa puna o taxa pe utilizarea autostrazilor, evident pe langa cea existenta, adica rovinieta. FORT (adica Federatia Operatorilor Romani de Transport) intra in discutie si sustine ca o astfel de taxa este nemotivata, si ca unica situatie in care s-ar justifica este cea in care valoarea rovinietei ar scadea cu 40% la transportul comercial. Guvernul replica faptul ca veniturile CNADR (adica Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale) sunt insuficiente pentru a intretine autostrazile care vor fi construite cu finantare de la UE.

Aceasta problema are doua fete: 1) productia de autostrazi (autostrada=bun ca oricare alt bun pentru care trebuie sa se dezvolte o cerere pe piata); 2) administrarea autostrazilor (de cati bani este nevoie pentru ca autostrazile produse sa fie intretinute).

Nici una singura dintre cele doua fete nu implica in vreun fel statul, deci este irelevant in acest context ministerul transporturilor sau compania nationala.

Acum, cat priveste prima problema, productia privata de autostrazi nu prea exista (in sensul ca statul detine monopolul constructiei de drumuri) deci nu avem proprietate privata. Daca nu avem proprietate privata atunci nu prea putem avea calcul economic (adica statul, unicul –deci monopolist – proprietar al bunului se afla in imposibilitatea de a cunoaste cat costa productia unei autostrazi, de vreme ce banii sunt din redistributie iar alocarea arbitrara). Lipsa calculului economic creeaza mai departe o alta imposibilitate, aceea de a avea preturi reale de piata. Urmarea: nu vom stii niciodata care este pretul de piata al unei autostrazi, de vreme ce productia ei nu este supusa unui calcul economic cost-beneficiu pe baza criteriului profitabilitatii.

In ceea ce priveste administrarea autostrazilor problema este cat se poate de simpla. Mergand pe logica argumentatiei de mai sus (adica cea, economic sanatoasa) daca nu avem proprietate pe mijloacele de productie, calcul economic si preturi de piata pe un bun produs (deci implicit el este al statului) atunci inclusiv administrarea acestui bun este un aspect lovit de aceleasi necazuri. De vreme ce nu stii cat de profitabil este un bun pe care l-ai produs (situatie posibila doar atunci cand „proprietar” este statul), administrarea sa este cu atat mai dificila. Daca bunul sau serviciul nu este profitabil atunci existenta sa nu se justifica din punct de vedere economic.

Revenind la ideea Guvernului de a aduce „pe lume” noi taxe pe autostrazi, concluziile ar fi urmatoarele:

1. autostrada este un bun al statului, deci nesupus calculului profitabilitatii. Administrarea ei implica costuri pe care statul nu le poate estima decat in cel mai bun caz, dupa ureche

2. o noua taxa pe autostrada nu va fi o garantie (asa cum din pacate unii oameni cred) a intretinerii autostrazilor. Asta se intampla pentru ca:

  • statul nu stie cat costa exact intretinerea autostrazilor
  • chiar daca impune o taxa, statul nu stie ce nivel este optim astfel incat din fondurile stranse sa poata intretine autostrada, cu beneficii reale pentru cei care o folosesc
  • istoric, statul a demonstrat pana acum ca nu poate furniza un calcul corect si profitabil in privinta administrarii propriilor servicii (bunaoara, am putea intreba: de ce nu este suficienta rovinieta? sau, cam cat la suta din costul intretinerii va fi acoperit daca se va impune taxa?; iata doua intrebari care cu siguranta vor pune in dificultate birocratii, pentru ca raspunsul nu il au ei, ci piata

3. oricand statul poate motiva o crestere a taxelor, din nefericire insa, fara sa furnizeze argumente economice sanatoase. Dupa cum am vazut, chiar daca ar incerca sa furnizeze nu va putea, din simplul motiv al nesupunerii criteriului profitabilitatii.

Din cele trei concluzii de mai sus, reiese una finala: impunerea de taxe  pe motivul insuficientei fondurilor catre cutare domeniu, sau a cresterii costurilor la cutare serviciu etc. este o agresiune si reprezinta in mod practic o expropriere de capital privat care nu va putea fi niciodata utilizat in scopuri profitabile, deoarece alocarea este prin defintie, una arbitrara.

Deci cine vrea autostrazi publice, ar trebui sa renunte la comentarii precum „Ce proaste sunt autostrazile”, ” Astia de la drumuri nu fac nimic, zapada e pana la clanta” „Am ramas inzapeziti si nu vine nimeni sa ne scoata” „Nu inteleg de ce trebuie sa platesc rovinieta”, si multe altele de genul. Raspunsuri la aceste probleme vor veni atunci cand productia de autostrazi va fi privata, si administrarea lor asemenea. Pana atunci, mana sus cine vrea autostrazi private!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *