Imunitate la … economie

Consiliul Concurenţei (C.C.) a acordat în premieră clemenţă unei firme care a denunţat un cartel existent pe piaţa serviciilor de transport persoane în regim de taxi din Timişoara. Clauza de clemenţă presupune scutirea de la amendă a firmei care, în limbaj academic, „toarnă prima”. Firma cu pricina are practic imunitate în faţa amenzii.

„Participantii la un cartel de fixare a preturilor trebuie sa inteleaga faptul ca mai devreme sau mai tarziu, sunt depistati. Indiferent ca intelegerea se refera la o piata locala sau nationala, cartelurile reprezinta cele mai grave incalcari ale concurentei, consumatorii fiind prejudiciati prin plata unor preturi/tarife mai mari pentru bunurile/serviciile achizitionate. Speram ca acest prim caz sa dea curaj si altor companii sa apeleze la politica de clementa si sa denunte existenta cartelurilor”, a declarat presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu (citat preluat de pe site-ul www.wall-street.ro)

Acum câteva detalii de natură economică pentru domnul Chiriţoiu:

1. cartelul nu este ceea ce arată C.C.-ul cu degetul. Fixarea preţurilor (o activitate nu prea bine văzută de C.C., înţeleg din citatul preşedintelui) stă în natura antreprenorului. Acuzaţia de cartel trebuie dovedită prin identificarea victimei, respectiv consumatorul care suferă. Dacă asta nu se întâmplă nimeni n-are nicio problemă.

2. cartelurile reprezintă cele mai frumoase forme de asociere pe piaţa liberă. Concurenţa nu este afectată atunci când antreprenorii se asociază, ci atunci când ei nu cooperează. Cartelul se supune aceleiaşi cereri pe piaţă, care oricând poate răsturna situaţia în favoarea unui alt cartel sau monopolist. Cererea, puterea de substituire, boicotul sunt armele consumatorului. C.C. nici măcar nu le poate imita, darămite înlocui.

3. dacă C.C. nu este de acord cu „preţul fixat”, înseamnă că ştie el care e preţul real şi îl şi impune. Deci este o instituţie care intervine în formarea liberă a preţurilor pe piaţă. S-o numim atunci ceea ce este.

4. mulţi consumatori sunt afectaţi de preţurile mari, aproape toţi. Similar, mulţi antreprenori sunt afectaţi de preţurile mici, aproape toţi. A lua apărarea consumatorului, înseamnă a-l proteja şi pe producător. Amândoi ocupă roluri esenţiale în concurenţă. C.C. discriminează, pentru că „este atent” doar la consumator.

5. literatura neoclasică care susţine teoria monopolului şi a cartelurilor nu are baze ştiinţifice. Iar acţiunile C.C. se fundamentează pe studiile neoclasice (sau aşa îmi place să cred, altfel e tâlhărie pură). Preţul de monopol sau de cartel nu poate fi stabilit. Preţurile, dar şi costurile sunt elemente subiective despre care, din exterior nu se pot formula aprecieri.

În literatura economică, sunt foarte puţine referinţe la posibilitatea consumatorului de a boicota firma, şi implicit preţul ei. Una dintre cele mai bune referinţe este de găsit în Rothbard (Man, Economy and State). Cu toate acestea, boicotul, aşa cum o spune şi Rothbard este o practică utilă. Este realizabil. Scandalul cu benzinăriile este relevant în acest sens. Oare n-ar putea aştepta C.C.-ul apariţia unui boicot de fiecare dată când are suspiciuni? Oare nu consumatorul decide?

Logica C.C. este fundamentată pe o literatură învechită, o literatură care prea des invocă primejdia capitalistă şi prea puţin virtutea naturii de producător. Nu-i de mirare că întotdeauna a fost sursă de inspiraţie pentru reglementator.


4 thoughts on “Imunitate la … economie

  1. Oare de ce nu se sesizeaza Consiliul Concurentei in materie de Contract Colectiv de Munca unde furnizorii privati de servicii de munca (salariaţii) vor să se înţeleagă legal să îi impună antreprenorului nişte condiţii identice pentru toate contractele de muncă semnate în acea ramură şi care vizează: zile de concediu, acordarea de prime etc. (adică nişte costuri plătite de antreprenori). E clar că aici inconsistenţa teoretică a unor concepte cu care operează CC face ca ea să „amendeze” pe cine îi convine mai mult din punct de vedere electoral. Dacă vor apărea mai mulţi antreprenori privaţi în piaţă probabil că va fi tot mai greu CC să vină cu astfel de aberaţii şi abuzuri.

  2. A devenit o tristă regulă, ca acest zelos birocrat pe nume Bogdan Chiriţescu, să dea dovadă de o crasă neînţelegere a funcţionării pieţei libere şi a competiţiei private capitaliste. În loc să urmărească inverşunat ipotetice înţelegeri între agenţii economici din aceaşi branşă, mai bine şi-ar îndrepta privirea către legea taximetriei, ce limitează accesul potenţialilor furnizori de servicii de taximetrie prin intermediul autorizaţiilor de taximetrie emise de autorităţile locale. Practic doar cine este în posesia acestor licenţe de transport poate oferi servicii de transport de taximetrie, iar numărul licenţelor este sever limitat, căci este în interesul actualilor operatori de taxi să se protejeze de potenţialii noi-veniţi. Aşadar, acel cartel, real sau imaginar, este favorizat tocmai de legislaţia anti-concurenţională si anti-capitalistă promovată de stat; pe o piaţă autentic liberă, un asemenea cartea avînd şanse infirme să supravieţuiască.

  3. Adevarul e ca pentru produse foarte cautate si necesare dar la care preturile sunt contolate de stat si de companiile care fac afaceri cu statul cosumatorul nu poate face nimic. Daca face ceva primeste amenda! Daca nu face merge pe jos sau se multumeste sa ramana nemultumit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *