Iluzia proprietății private în România

În lumea în care trăiesc (cu excepția câtorva prieteni și apropriați dezghețați la minte) circulă cu o viteză și o „consistență”  fantastică, o vorbă. Eu îi zic iluzie și sună așa: „proprietatea privată a lui X” sau după caz Y, Z. Există iluzia că suntem instalați într-un sistem al proprietății private și că, cel care supraveghează respectarea lor este statul.

Să ne înțelegem. În România (și ar fi de interesant de studiat și cazul altor țări unde – nota bene – situația nu diferă!) nu există proprietate privată. Acest concept are un singur sens: posibilitatea ca prin apropriere sau schimb un individ să intre în posesia unui bun pe care îl poate valorifica, păstra sau distruge cu condiția ca niciuna din aceste activități să afecteze în vreun fel proprietatea altui/altor indivizi. Schimburile sunt voluntare, altfel sunt agresiuni. Proprietatea pe un anumit bun implică mai întâi de toate proprietatea asupra propriului corp (selfownership, argument tare marca Hoppe). Nu încape altă teoretizare a proprietății mai morală și mai obiectivă. Cine înțelege propozițiile astea simple, s-ar putea să aibă norocul să priceapă și ceea ce urmează.

Parlamentul acestei țări pregătește o lege care să interzică fumatul în spațiile publice închise. Susținătorul ei îl puteți cunoaște în filmulețul de mai jos. Eu am avut ocazia să aud argumentația sa într-o emisiune la B1TV, aseară.

Am reținut așa:

1. susținătoarea nu vrea să interzică nimănui dreptul la fumat (afirmație care se regăsește și în video-ul postat aici)

Aici mă întreb cam cât de retardați trebuie să ne creadă această doamnă. Se numește „legea de interzicere a fumatului în spațiile publice închise”.  Păi ori e interzicere ori nu mai e?

2. legea se aplică și localurilor (baruri, cluburi, restaurante ș.a.) private

Dacă legea poate interveni pe proprietatea privată a unui individ (mai ales în condițiile în care relațiile acelui individ sau firmă sunt strict voluntare ceilalți indivizi sau celelalte firme cu care intră în contact) atunci proprietatea de sub cea a individului aparține (de fapt și de drept) statului. Pe scurt. Că sunt sau nu fumător, intru de bunăvoie într-un local. Dacă intru în local și se fumează, atunci sunt de acord cu asta, pentru că am intrat. Dacă intru și fac pe scârțaru că e mult fum, atunci ies și mă duc și caut un loc în care nu se fumează. Dacă nu sunt locuri prea multe de nefumători, atunci avem o problemă de altă natură cu fumatul. Hai să convingem lumea să nu mai fumeze. Dar pașnic și fără să așteptăm vreun profit. De ce nu are parlamentul o astfel de inițiativă? Dacă tot suntem atât de creștini și vrem să ne gândim la binele altora, hai să oprim lumea pe stradă și să-i zicem cum stă treaba cu fumatul. Ne împiedică cineva? Eu o fac, cu prietenii mei. Dacă sunt interesați de această inițiativă, m-aș băga chiar și la străini.

Doamna parlamentar zice că le facem rău celor de lângă noi. Cei de la masa de vis-a-vis. Dar oare dacă mănânc carne de porc cu grăsime în exces și mă îmbolnăvesc, nu-i fac rău mamei și tatălui meu? (n-ar trebui interzisă grăsimea în exces?!) Dacă alerg după autobuz și mă împiedic, îmi sparg capul și stau în spital câteva zile, oare nu-i fac rău celui care avea treabă cu mine în zilele în care eu stăteam pe patul de spital? (n-ar trebui interzis alergatul spre autobuz?!) La ce tip de rău ne referim? Cum demonstrăm răul produs fumătorului-pasiv?  Stăm lângă fiecare și îl trimitem la radiografie pulmonară? Penibil, nu?

Dar cu cei care fumează acasă ce facem? Îî protejăm pe spațiul public, dar acasă (pe spațiul „privat”) îi lăsăm să se „destrăbăleze”? Cam inconsecvent, nu? N-ar trebui interzis fumatul acasă?! Măcar să știm una și bună.

Să fie clar. Dacă interzici fumatul în spațiul public închis (în acest spațiu intrând proprietăți private ale unor firme sau indivizi) atunci e de prisos să mai numim acea proprietate drept privată. Ea este de fapt proprietate publică, de vreme ce oricând (printr-o simplă lege) statul-jandarm îl poate da afară cu forța pe proprietarul care nu se supune.

Printre efectele economice ale unei eventuale aplicări ca la carte (adică cu jandarmi sau poliție) a acestei legi s-ar putea găsi perspectiva unei creșteri a șomajului (una dintre temele preferate de campanie electorală) și foarte posibil, o creștere a prețului la suc, bere, pizza, cauza principală fiind creșterea șpăgii către inspectorii desemnați cu controlul. Deci celor care vor să rămână în business li se face o ofertă de nerefuzat: ori crești șpaga, ori faci loc altuia! Cei care nu mai pot rămâne pe piață, dau faliment și pleacă. Falimentul înseamnă că angajații respectivi vor rămâne fără serviciu.

3. este o falsă problemă că antreprenorii vor suferi pierderi

Cât de „economist” să fii să lansezi o astfel de idee? Fix zero la sută. Păi nu? Doamna parlamentar care susține această lege mai spune că a vorbit cu diverși antreprenori și nu crede că aceștia vor avea pierderi. O afirmație nulă din punct de vedere economic. Nu trebuie să mai facem efortul s-o demonstrăm măcar. E mult prea limpede. Mai mult, în aceeași emisiune au intrat în direct doi proprietari de restaurante care s-au opus acestei legi, demonstrând fiecare ce efecte ar avea asupra propriei afaceri.

Senzația mea este că o lege de acest tip poate fi foarte ușor implementată cu forța. De altfel, cu forța poți implementa orice. Și dacă poate fi implementată, atunci ceea ce am afirmat de la bun început în text (faptul că nu există proprietatea privată în România) este perfect adevărat.

Pe de altă parte, mă gândesc cât de repede și ușor se gândesc parlamentarii la tot felul de inițiative legislative, în timp ce problemele marii mase de oameni trec aproape insesizabile. În amalgamul ăsta de propuneri socialiste care vin să violeze proprietatea privată și să dea apă la moară tuturor amatorilor de „justețe” sau „echitate” socială ca principiu universal, oare câți mai rămân lucizi să dea cu „biciul” rațiunii economice în ele? Nu pretind că aș fi unul dintre cei lucizi, dar un lucru știu sigur. Sunt mulți cei care sunt gata să o rupă cu orice principiu moral sau etic, dacă se văd angrenați în „propulsorul etatist” sau dacă se simt „amenințați” de competiție.

2 thoughts on “Iluzia proprietății private în România

  1. 1)Considerand statul inevitabil (punerea in discutie a legitimitatii sale e alta discutie) acesta este singura organizatie care NU POATE nici discrimina, nici incalca drepturile vreunui cetatean. Ca atare, in ceea ce priveste institutiile de stat (publice cu forta), legislatia ar trebui sa prevada locuri obligatorii pentru fumatori. Cu alte cuvinte, institutiile publice cu forta nici n-au voie sa discrimineze intre oameni (sa-l dea afara pe fumator) si nici sa le incalce drepturile nefumatorilor (obligandu-i sa inhaleze fumul).
    2)In ceea ce priveste localurile „private” (de facto nimic nu e real privat) discutia e la fel de simpla:

    a)Prorietarul decide ca acel loc e pentru nefumatori. Fumatorii care incalca acesta interdictie pot fi trasi la raspundere (inclusiv expulzati).
    b)Prorietarul decide ca localul este destinat fumatorilor. Nefumatorii intra pe propria raspundere si isi asuma voluntar inhalarea fumului.
    c)Proprietarul decide ca localul este destinat tuturor persoanelor (si fumatori si ne) si d’abia atunci, legislatia sa poata permite tragerea la raspundere a acestuia in cazul in care n-a facut despartirea corespunzatoare a localului pentru cele 2 categorii.

    P.S Aceasta dicutie, ca de fapt orice alta despre legislatie, nu este neaparat despre fumat ci despre stabilirea drepturilor. A primatului sau nu a dreptului de proprietate.

  2. :))) cica avem drepturi ….. dar drepturile sunt decazute de obligatii care sunt de 100 de ori mai multe…… nu poti merge pe strada fara sa nu iti platesti asigurari , roviniete , imatriculari si alte kkturi .. pe langa asta multi avem case … dar pamantul de sub casa este al romaniei .. al conducerii daca vor sa ia pamantu ala ….. cade casaaaa! o falsa democratie consusa cu idei comuniste acoperite de libertate falsa…… sustin rascoale , revolutii.. daca nu iti convine sistemu esti considerat TERORIST

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *