Emanuel Neuman, un rothbardian român al anilor ’30. Cine ar fi crezut?

Toți cei familiarizați cu Jurnalul Fericirii al monahului Nicoale Steinhardt, sunteți deja familiari și cu unul dintre „personajele” principale ale cărții. Personajul, Emanuel Neuman (Manole), unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Steinhardt, scrie în 1937 teza de doctorat cu titlul „Limitele puterii statului”. Multe lucruri de finețe în această lucrare, la care mi s-a făcut o scurtă recenzie, la pachet cu citatele de mai jos. Și cum nenea Social Media zice că ‘sharing is caring’ iată-mă ascultându-l (via Vlad Topan)

„Sociologia…încearcă să nimicească sub disprețul ei morala omului civilizat, opunându-și constatările ei asupra primitivilor, încearcă să distrugă marile religii revelate deoarece admirabilii ei primitivi sunt fetișiști, încearcă să alunge formele economice naturale ale societăților înaintate pentru că în cercetările ei tazmaniene n-a întâlnit nimic asemănător liberului schimb..Putem rezuma astfel tendințele generale ale sociologiei: materialism, predominanța faptelor asupra ideilor, dispreț pentru individualitatea omenească, absolutism și colectivism în politică și economie, primitivism în morală, fetișism și panteism în religie” (p. 102)

„Întrebându-ne dacă există drepturi naturale ale omului, Jules Simon răspunde: Da, evident, pentru oricine crede în Dumnezeu și în rațiune. Dacă anumite teorii și anumiți teoreticieni au pus la îndoială existența acestor drepturi, nu trebuie să uităm ce fond irațional și ateu aveau aceștia – și pozitivismul cu fetișismul lui pentru fapte și materie nu e decât un fanatism a retours – și nici că o parte din acei teoreticieni, cu Auguste Comte, maestrul lor în frunte, au dus așa de departe disprețul lor pentru rațiune, că și-au sfârșit zilele la balamuc”

„Practic, această limitare a dreptului se traduce prin interzicerea pentru legiuitor de a depăși anumite cadre juridice pentru a pătrunde în domenii unde legea, mai are poate formal autoritate, dar nu ca instrument juridic ci ca un fapt ce se ascunde în haina legii. Crininalul în halat alb nu e chirurg și dreptatea în haină legislativă nu e drept” (p. 36)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *