Cum se maschează socialismul în America

Lew Rockwell Jr., presedintele Institutului Ludwig von Mises din SUA a publicat recent un articol foarte bun, care desi este centrat pe situatia SUA, cred ca o buna parte din argumentele aduse de autor se pot aplica in cazul multor tari, daca nu chiar toate. Traduc mai jos din articol:

Politica monetara este adevarata mana ascunsa din spatele strangularii visului american. Este forta secreta pusa la lucru, care erodeaza standardele de viata, finanteaza cresterea statului omnipotent, si face dependent de datorii crescande fiecare sector al vietii economice.

Dar sunt si alti factori „la treaba”, de asemenea. Legile antitrust impiedica afacerile mai mult ca niciodata. Taxele inghit productivitatea corporatiilor, a afacerilor mici si a gospodariilor. Protectionismul tine departe de consumator cele mai bune produse la cele mai bune preturi. Acte emise de mii de birocratii creeaza suspiciuni constante in randul firmelor americane asupra climatului legal. Mania patentarii a creat un teren minat pentru inovare in fiecare sector de la medicina la software. Razboaiele imperiale au inghitit resurse de capital si munca din sectorul privat.

Statul omnipotent este cel mai mare dusman al properitatii americane, monstrul care devoreaza bunastarea. Orice strop de crestere economica pe care il experimentam nu se datoreaza prezentei acestui leviatan, ci ingeniozitatii firmelor americane in a ocoli barierele.

Recunoasteti? Daca am face comparatie cu Romania, unde:

  • pe timp de recesiune si rate reale negative BNR indeamna sa economisesti (in timp ce in momente de boom, cum probabil vom mai trai, indemnul vizeaza consumul)
  • protectionismul tarifar tine pe loc productivitatea nationala si bunastarea, intrucat statul de cele mai multe ori nu foloseste argumente economice pentru care impune protectia
  • de la inceputul crizei fiscalitatea s-a intarit, iar asta reduce apetitul pentru consum (deci din punct de vedere economic, majorarea taxelor nu aduce neaparat venituri mai mari la buget)
  • statul trimite inca militari pe diverse fronturi (cheltuieli suportate de mai toata lumea care contribuie, insa in mod special companiile private)

nu sunt foarte multe diferente, nu?

Rockwell explica cum aceasta situatie nu e specifica numai perioadei de criza, ci tuturor perioadelor care in timp, au purtat amprenta unor state interventioniste sau absolute. Si puncteaza trei forme de socialism care din punctul lui de vedere inca dainuie:

Primul tip este socialismul corporativ care pune banci foarte mari si corporatii pe scaunul soferului de politica publica, conducand catre salvarea celor mai bogate firme. In efortul lor de a salva de la cadere valorile nationale si de a feri de la faliment companiile de automobile, intreaga piata ipotecara americana este socializata, iar industria americana de masini este pusa pe datorie publica.

Al doilea tip de socialism vine dintr-o forma uriasa de compex militar-industrial care extrage mai mult de un trilion de dolari de la public in fiecare an, pentru a sustine imperiul American in lume – si a-l imbogati, bineinteles.

Un al treilea tip de socialism este cel care furnizeaza securitate sociala si beneficii medicale pentru americanii in varsta, oameni care cred ca datorita faptului ca au contribuit la aceste sisteme toata viata lor, sunt indreptatiti sa primeasca inapoi cat mai mult posibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *