Clarificare scurtă privind rolul Consiliului Concurenței

În tărăboiul din ultimele zile legat de subiectul cu protestul la benzinării, a intervenit (se putea să lipsească?!) și Consiliul Concurenței, autoritatea înzestrată cu puteri de statul român să poarte de grija concurenței, pe toate planurile, oricând și la orice oră, cu orice costuri și eforturi. Dacă te uiți de câte investigații se ocupă băieții de la C.C. (sună mai bine prescurtat) ai spune că sunt mai tari și mai bine pregătiți decât orice multinațională. De altfel, ei sunt multi-dezvoltați, pentru că investigațiile sunt din domenii (câteodată) eterogene, iar asta presupune un nivel al cunoștințelor avansat în fiecare domeniu, așa-i? Nu de alta, dar ca să poți să dai verdictu’ de piață liberă (nesugrumată de firmele private, cf. C.C.) sau mai puțin liberă (sugrumată de privați, cf. C.C.).

Deși ar merita o discuție pe tema acestui paradox – C.C. care investighează cât de liberă este piața – mă limitez acum la a spune doar că, pentru mine este de neînțeles cum statul (asociat de obicei în teoria economică cu noțiuni precum „reglementare”, „coerciție”, „impozitare”, „sechestru”) se poate ocupa (cu de la sine putere) de una dintre instituțiile libertății, piața liberă.  Se poate supraveghea libertatea folosind ochii celui ce o restrânge? Il pot întreba pe torționar, cât de liberă îi este victima? Pe Ceaușescu îl puteam întreba cam cât de liber era statul român?  Pușcăria poate ajuta la definirea libertății? Prin urmare nu sunt convins că libertatea poate fi definită prin prisma celui care i se opune. Statul se opune libertății, asta e o realitate la care nu mai avem (cred eu) ce cârti. Deci dacă se opune libertății (lucru demonstrabil atât empiric, dar  într-o anumită formă, și apriori, prin însăși principiul construcției sau apariției statului, în sensul că utilizarea unei minime violențe este apriori pentru sădire) atunci nu putem defini sau măsura gradul de libertate, prin el. Dacă statul se opune libertății, atunci fie va încerca s-o controleze total și opresiv (vezi cazul regimurilor politice dominante ale sec. XX), fie va încerca s-o definească în proprii termeni, astfel încât să capete forme credibile în fața boborului. Indiferent de cum o va numi, definiția va fi ilegitimă, întrucât vine din partea unui agresor. Agresorul poate cel mult defini agresiunea (cu rezerve), nu libertatea.

Încercarea statului de a da sens conceptelor „legitim” și „ilegitim” este la fel de arbitrară, după cum ar fi și ipotetica încercare a lui Lenin, Hitler sau Stalin de a defini libertatea. Legitimitatea și ilegitimitatea nu pot fi definite din vârful condeiului agresorului. Tocmai pentru că agresorul se poate juca cu înțelesul celor două, și în funcție de interesul de moment le poate da definiția „care trebuie”.  Se cade să aducem aminte că numeroase momente nefericite din istoria umanității (războaiele, genocidul, hiperinflațiile etc.) au trecut ca „legale” sau „legitime”  în accepțiunea statelor direct implicate în evenimente.

C.C. nu poate defini piața liberă pentru că este o instituție a statului. Încrederea în stat că poate supraveghea libertatea este iluzorie, deoarece nu lucrează cu instrumentarul potrivit, ci cu unul de agresor. Deci suspiciunea că C.C. ar putea reuși să definească ce înseamnă piața liberă, ar trebui să fie sănătoasă și necesară oricărui individ care știe și face distincția dintre un agresor și un agresat, dintre opresiune și libertate, dintre socialism și piață liberă.

2 thoughts on “Clarificare scurtă privind rolul Consiliului Concurenței

  1. Pierzi esentialul ultimelor evenimente din scandalul cu pretul benzinei, mai exact amenintarile lui Blejanr cu „inspectii fiscale inopinate” (care deja au inceput), cele ale lui Boc cu „masuri specifice economiei de piata”, urmarind interviurile lor la tv am avut o clipa impresia ca cei doi chiar cred in misiunea lor sacra de a pedepsi capitalistul cel lacom care face „profituri nesimtite” exploatand proletariatul fara scrupule. Cat despre CC, au primit ordin de la Boc sa gaseasca o situatie de monopol, iar raportul lor nu spune nimic despre asta.
    Pe de alta parte, Isarescu a recunoscut ca nu intelege cum se formeaza preturile, suntem pe drumul cel bun, probabil nu va mai dura mult pana va recunoaste ca singurul lucru la care se pricepe este sa tipareasca bani.

  2. Mulțumesc. Da. Stiu ca s-au schimbat multe in ultimile zile în privința acestui subiect. Sincer să fiu, aveam pregătit (în minte așa) un text care critica evoluția evenimentelor (sau esențialul, cum îi zici tu), însă brusc, când să mă apuc să-l scriu a ieșit ce vezi mai sus :). Ceea ce a ieșit, a ieșit mai mult, cum să-ți zic..dintr-o lehamite față de cât de complicate devin niște lucruri. Mi s-a părut că trebuie să zic un pic altceva despre C.C. Oricum, văd că devine tot mai interesantă și mai mediatizată problema, deci poate că ar trebui să las și eu lehamitea, și să zic ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *