Apoteoza protecționismului european

Iată cine solicită privilegii guvernamentale:

Lakshmi Mittal has urged Europe to erect trade barriers to protect its manufacturers as the Indian steel tycoon attacked policy makers for stifling demand through tough austerity measures.

Cam asta e rețeta succesului în tipul ăsta de lume (cu riscul de a părea ușor mizantrop), una de second best, sau poate nici măcar. Unii mai naivi (marxiști, socialiști) îi spun capitalism și deplâng situația, doar că, ceea ce ei nu înțeleg este că stimulentul, pârghia prin care unul ca Mittal ajunge să negocieze și în ultimă instanță să controleze statul este tot..statul. Deci pe cine scoatem din peisaj?! Fără posibilitatea de a apela la aceste privilegii, oare cui s-ar fi adresat Mittal? Lobby-ul pentru interzicerea importurilor din China (de care consumatorul european s-ar fi putut folosi pentru că probabil sunt la prețuri mai mici, de-aia sunt importuri) scoate la iveală starea de putrefacție antreprenorială în care se află compania Mittal. Și nu am îndoieli că așa a fost de la început, altminteri, de ce atâta panică în fața concurenților chinezi? Sigur că, respectivii chinezi sunt susținuți și ei de stat, dar măcar o pseudo-concurență între state decât niciuna, nu?

Ia fiți atenți mai jos câtă grijă și delicatețe manifestă protecționismul față de consumatori:

Mr Mittal suggested that Europe should embrace protectionist measures to stop Chinese products flooding the market with cheap goods.

Bine zicea Rothbard, că protecționismul nu este altceva decât distrugerea prosperității. Ceea ce se poate aprecia este că, măcar e protecționism pe față cazul Mittal. Nu se cer tarife în virtutea – vezi Doamne – a bunăstării economiei europene sau a consumatorilor. E onest, într-un anumit sens.

Și, în timp ce Mittal Steel e un concurent „loial”, „corect”, aproape „perfect” și „pur”, pentru că, vorba aia, e ținut în brațe de UE, asta nu înseamnă că și alții pot face la fel. Ce fac alții e câh!..e unfair domnule, nu se cade. Probabil că specialiștii de la DG Competition au deja gata un raporțel bazat pe surse „științifice” în care arată cum din lumea pură și perfectă (primită în dar ca vedenie – nu știm clar de la cine – de unii ca Samuelson, Baumol, Krugman) în care stă în poziție de lotus Mittal, China și produsele ei sunt mizerii impure și imperfecte.

His call came as EU policy makers adopt an increasingly muscular approach to what they see as unfair competition from Chinese producers across a range of sectors.

Mittal nu e singurul, ipoteza realistă este că, la dimensiuni ale afacerilor de tipul ăsta, mai toți sunt așa. Adică antreprenori politici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *