Adrian Năstase și triumful justiției „independente”

Dacă a vrut să se sinucidă sau nu, sau dacă este o farsă sau o înscenare contează prea puțin în cazul lui Adrian Năstase. Ceea ce contează este decizia judecătorilor, aceea de a-l condamna la detenție. Judecători care aparțin unui sistem în care regulile judecății sunt cele convenite de stat. Dacă decizia face dreptate sau nu este greu de cuantificat. Probabil că, în termeni relativi, între o situație în care doi sau mai mulți tâlhari care au pe mână (a se citi: monopol) regulile de judecată în cazul furtului, dar dintre care unul singur reușește să-i înfiereze pe ceilalți sau măcar câțiva și o situație în care avem un cartel al tâlharilor care merge uns, preferabilă (nu bună, nu dezirabilă, nu ideală) ar fi prima. Nominal, mai dispar câțiva tâlhari deci. În mod real însă, se consolidează puterea tâlharului de succes, ceea ce poate conduce la o instalare cel puțin temporară, nestingherită a acestuia în procesul în care este specializat. Totuși, ma gândesc că este relativ mai bine ca între tâlhari să existe concurență. Măcar și pentru posibilitatea că aceasta îi va elimina pe unii.

Într-o societate liberă, nu se poate impune un monopol al justiției cu forța. Acesta se câștigă. Într-o societate care este deja bine ancorată în paradigma binelui public sau a justiției sociale, se poate. Iar riscurile aferente sunt dintre cele mai variate, de la situații în care pensiile și alocațiile pentru mame cresc în defavoarea productivității sectorului privat, la cele în care devii instantaneu inamicul umanității dacă cumva te opui, spre exemplu, construirii un spital din fonduri publice. Justiția socială dorește ca tuturor să le meargă bine, fiind mai puțin dispusă să stea la discuție pe metoda aleasă. Individul just social este necesarmente abdicat de pe poziția egoismului personal, a individualismului malefic, și mutat cu totul pe palierul dreptății colective, care s-ar putea rezuma la mai mult pentru toți. Pentru acest simbol al dreptății colective, mijloacele prin care mult-ul se va obține – și nu așa, pentru doi-trei amărâți, ci pentru tăți, înțelegeți? Tăți! – sunt irelevante, el oricum scăldându-se în ape gri, în care fie lipsește cu desăvârșire principiul etic, fie este prezent puternic sub forma Mai bine plânge mă-sa, decât mama!. Cam așa aș califica pe scurt, fără a intra în detaliile teoretice problematice, conceptul de justiție socială.

Lucrurile sunt identice și în cazul infracțiunilor, sau în general a chestiunilor penale. Îmi vine a râde mereu când aud de așa-numita independență a justiției și, cu mâna la burtă atunci când observ ce forme ia naivitatea: „Trebuie schimbat ministrul, e corupt!”, „Problema este în sistem, judecătorii nu aplică legea!”, „Justiția trebuie reformată din temelii, iar începutul se face prin trecerea autorității X din subordinea lui Popescu în cea a lui Ionescu” etc.. Separația puterilor în stat este (cred) cea mai de succes propagandă inventată pentru a legitima statul democratic. Astăzi, la o întrebare de bun simț, de tipul: atunci când dai în judecată statul, cine judecă? ți se poate râde cu emfază în față, principiul invocat și pentru care ești făcut vinovat de necunoaștere sau neîncredere, fiind cel al separației puterilor în stat. Cred că neîncrederea este un gest moral, sănătos pentru oricine depășește ușor cadrul definitoriu al problemei și merge la esențe. Să nu ne facem iluzii.

De la constituirea statului democratic român, în urmă cu 23 de ani, justiția acestuia produce un prim aparent succes: condamnarea unui fost prim ministru, cel care este șeful puterii executive total separată de cea judiciară, și cea legislativă. Mă întreb, oare cât de separată o vedea Adrian Năstase la vremea în care își exercita din plin funcția? Se pare că separată „bine de tot”, de vreme ce dosarul său s-a finalizat cu o hotărâre irevocabilă abia ieri.

Oricum, show-ul e plăcut, doar că, cred că pe fond seamănă cu problema plagiatului. Pe măsură ce se va adânci în investigații, se va constata și dimensiunea dezastrului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *