Utilitarismul, invitat special la Antena 3

Aseară, într-o emisiune a Antenei 3 cu un rating (din câte ştiu) destul de important, am auzit pe cineva (nu dau nume, ca să nu personalizăm discuția) spunând că cele 20.000 de persoane care protestează în piața Tahrir din Cairo împotriva schimbării regimului politic sunt insuficiente sau mai bine spus, nerelevante. Persoana motiva această afirmație raportându-se la numărul total de locuitori ai Egiptului care merge undeva înspre 80 milioane, și concluziona că este nevoie de mai mult ca să putem spune că „egiptenii nu mai vor regimul actual”.

Un om care gândeşte în acest fel înseamnă că are dificultăţi în a recunoaşte inclusiv revoluţia română şi dorinţa românilor de a se lepăda de monstruosul duet ceauşist. Adică, logica lui ne spune că dacă nici la revoluţia română n-au ieşit toţi românii în stradă (eu aveam 6 ani pe-atunci) validarea ei şi demonstrarea faptului că românii nu mai vroiau regimul este o chestiune discutabilă. Rezultă chiar că  nu există suficiente dovezi în cazul nici unui sistem totalitar pentru că, cu greu poţi găsi (nu-i aşa?!) un număr mare de oameni, care să fii coborât în stradă. Ca să nu mai vorbim că acest număr nici nu poate fi stabilit în mod obiectiv. Pentru mine, spre exemplu, e relevant şi un singur om.

Bun, să zicem că cei 20.000 nu sunt relevanți. Dar totuși, ce facem cu ei? Sunt atât de neimportanți încât nu pot fi luați în seamă? Ce criteriu folosim în această situație? Mergând pe logica invitatului emisiunii, am putea spune că nici 79,9 milioane nu sunt suficienți și că doar atunci când vor fi toți locuitorii în stradă, va rezulta că aceștia vor o schimbare. Barbarismul acestui tip de logică – a majorității reiese din imposibilitatea de a spune, ce facem totuși cu cei 20.000? Probabil că nefiind relevanți, îi putem ignora, adică exact ceea ce se întâmplă, având în vedere discursul de tip socialist și propagandistic al președintelui în funcție, care a anunțat că nu renunță la funcție. Și, mai mult, că nici nu își reproșează ceva pentru cei 30 de ani de mandat.

În afară de asta, ar mai fi câteva probleme cu tipul ăsta de afirmație. Mă întreb oare ce-o fi vrut invitatul emisiunii, să iasă și bătrânii, copiii și femeile pe stradă? Așa se face revoluție? E cumva firesc să iasă doar sau mai mulţi bărbaţi. Ei ies pentru părinţii, copiii şi femeile lor. Nu e clar? Având în vedere vehemenţa invitatului, probabil că într-o imaginară situaţie în care el s-ar afla la şefia unei comisii de <stabilire a numărului „relevant” de protestatari pentru ca regimul să fie înlăturat> condiţia pentru bărbaţi ar fi să te prezinţi cu soţia, copiii şi părinţii la ghişeu, astfel încât să obţii „relevanţa”. Aberant şi criminal.

Pe de altă parte, s-o fi interesat invitatul emisiunii despre numărul total de protestatari din toate oraşele? Doar Cairo este relevant? Apoi, ce televiziuni transmit informaţii din Egipt şi ce restricţii sunt în a transmite doar un anumit tip de informaţii sau chiar de a interzice transmiterea? Mi se par întrebări bune, la care dacă nu răspunzi, între tine şi un mediocru nu e nicio diferenţă.

De ce este barbară (omenește vorbind) logica utilitaristă:

– pentru că este orientată exclusiv către o așa-zisă importanță sau relevanță a majorității, către o personificare a majorităţii, în timp ce minoritatea poate fi ignorată extrem de simplu

– pentru că minoritatea nu are nici un instrument prin care să se opună pașnic și cu rezultate majorității

– pentru că deciziile „majorității” (care, să nu ne amăgim, știm bine că de fapt sunt deciziile unei mâini violente de oameni – Statul) pot ignora atât de mult minoritatea, încât s-ar putea justifica la un moment dat, că ea nu trebuie să mai existe, la propriu (este ceea ce Hitler a făcut cu evreii)

– pentru că s-a potrivit perfect cu toate regimurile totalitare și încă se potrivește  cu cele actuale (al căror totalitarism nu vizează într-atât eliminarea oponenților, dar investește în controlul și monitorizarea atentă a lor)

– pentru că unicul argument al celor care îmbrățișează „doctrina utilitaristă” când sunt întrebați de minoritate este: „Altfel nu se poate”

– pentru că unica preocupare a celor care îmbrățișează „doctrina utilitaristă” este să rafineze „metoda” și nu să-i pună la încercare limitele, nu s-o treacă prin filtrul moralității

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *