Upgrade: cazul Palatului Braunstein din Iaşi

Nu mai insist asupra elementelor teoretice. Ce este esenţial din punct de vedere teoretic am spus în postarea precedentă. Mă întrebam acolo oare câte cazuri asemănătoare, de clădiri vechi, clădiri reper pentru comunităţile locale, mai sunt într-o asemenea situaţie. Palatul Braunstein din Iaşi, construit de un antreprenor evreu pe la jumătatea secolului XIX, este astăzi în paragină.

Nu este listat în onorabila categorie a monumentelor istorice, motiv pentru care probabil că se explică de ce primăria şi-a îndreptat atât de greu „atenţia” către această clădire, uneori vizitată chiar şi de boschetari. Hai să vedem şi cum anume, a găsit de cuviinţă să acţioneze.

Bine de ştiut ar fi că spaţiile din palat se împarţeau între primărie, câţiva chiriaşi ai primăriei şi proprietari, unii dintre ei chiar moştenitori. Statutul juridic al clădirii, mai concret, dreptul de proprietate asupra spaţiilor de acolo a fost şi este o chestiune incertă. Altfel spus, chiar dacă eşti proprietar, rişti să fii oricând expropriat, dacă vreun proiect de interes social capătă întâietate pe agenda primăriei. Iată mai jos, o mostră de justiţie a la etat socialiste:

Nu am reusit sa ajungem la un consens cu noii proprietari, astfel incat justitia a decis ca partile retrocedate sa revina Primariei. A fost stabilit un cuantum al despagubirilor de 2,6 milioane de lei. Primaria a contestat decizia, motivand ca suma este mult prea mare. Deocamdata nu a fost fixat un termen in acest proces.

Înţelegeţi cum stă treaba? În lipsa de consens, în traducere liberă – a fi de acord cu ceea ce-ţi propune primăria – eşti expropriat. Şi nu oricum. Ci şi cu gura mică, privind suma pe care trebuie s-o primeşti. Nu cumva să ceri mai mult, eventual valoarea de piaţă. Nu vrei? Noi tot te expropriem, sîc!

Cine e de vină, probabil vă întrebaţi. Mai întâi să dăm întâietate explicaţiilor oficiale, pline de conţinut şi cu totul emoţionante.

Zice Letiţia Palaga, şef al Direcţiei de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat

Chiriaşii trebuiau să sune la Poliţia Comunitară dacă aveau probleme cu boschetarii. Clădirea este în mizerie pentru că familiile nu au putut să pună nici măcar un interfon.

Ion Matei Agape, şef de scară în Palatul Braunstein şi reprezentantul argumentului economic de bun simţ, zic eu.

Din 1977, de cand stau eu aici, nu s-a facut nimic. Noi nu putem investi pentru ca nu e bunul nostru.

Şi, sugestiv şi raţionamentul perfect corect al editorului din ştirea de mai sus.

Oamenii nu investesc de teama ca vor fi mutati in alte locuinte sociale si vor pierde banii cheltuiti cu reabilitarea.

Marcela Iordăchescu, locatară, chiriaş în Palatul Braunstein.

Am vrut sa cumparam de multe ori, dar nu s-a putut. Acum, cei de la Primarie ne-au zis sa mai avem rabdare trei-patru luni.

Iată şi ce a decis primăria, în urmă cu două luni.

Recent a fost decis si partajul in aceasta speta. Primaria va ramane cu bunul fizic, urmand a plati o compensatie catre ceilalti proprietari. Acolo sunt mai multi proprietari, asa ca banii se vor imparti. Noi o sa avem acum toata cladirea, ceea ce face ca sa poata fi reabilitata. Urmeaza ca, dupa ce se va efectua plata, sa se faca procedura de predare-primire a imobilului. Ulterior, vom demara procedurile pentru ca acesta sa poata fi reabilitat cu fonduri europene.

Comentarii? Ştia ce spunea Ion Iliescu, când afirma că proprietatea este un moft. Oare câţi gândesc ca el?!

One thought on “Upgrade: cazul Palatului Braunstein din Iaşi

  1. Din păcate pentru noi mult prea mulţi oameni gândesc în stil socialist. Pentru ei este mai important ca cineva să facă ceva cu casele în paragină, dar neapărat casele altora. Niciodată propria casă.

    Felicitări pentru popularizarea unor asemenea exemple ale efectelor lipsei proprietăţii private.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *