Omul cu ideile din spatele lui Hollande

La Paris, cocoșul galic  cântă de câteva zile victoria socialismului.

Direct din incubatoarele Harvard, Phillippe Aghion, consilier al noului președinte socialist francez Francois Hollande, scrie pentru Financial Times:

First, France’s future depends on delivering all three of growth, social inclusiveness and budgetary discipline. No one element can be achieved without the other two. Without a belief among the French that burdens are shared, it is hard to elicit the necessary sacrifices to achieve budgetary discipline. In turn, fiscal discipline should allow the government to conduct more expansive fiscal policies to boost growth if demand is depressed. Fiscal reform and spending cuts will also allow France to fund investments that support growth.

Și mă-ntreb..păi dacă cererea (privată) e la pământ, înseamnă că sunt semnale suficient de puternice pentru indivizi să se tempereze în consum, sau pur și simplu să economisească. Ajustarea cererii presupune în mod necesar și o ajustare a structurii producției, deci a creșterii. Altfel spus, creștere va fi când publicul va dori. Simplu.

Eh, dar ce? Chiar credeați că vorbește de cererea privată? Stați așa, că el se referă la cererea aceea, de o creează guvernul artificial (proiecte grandioase, de obicei în infrastructură) după care vine și ne vinde nouă gogoașa cu ce mult și frumos a crescut economia.

This brings me to the second idea. Previous French socialist leaders were wedded to Keynesianism. But Mr Hollande is the first French socialist president to advocate a supply side approach to growth.

The EU should mobilise its structural funds to finance reforms in labour markets, product markets and higher education.

Un POS DRU, sau ceva? Haideți, mânuța sus! N-ați învățat la școală că mutând bani dintr-un sac în altul, în mod aproape misterios, ei se multiplică? N-ați învățat (la aceeași școală) că UE promovează creșterea economică în Est solicitând printr-un „te rog, frumos!, altfel…” acumulările celor din Vest?

Iaca vine și cererea mult dorită:

The EU must also do more on what is typically called industrial policy. One idea would be to use the EU budget as collateral for the issuance of so-called “project bonds” that would co-finance industrial projects with the European Investment Bank. Information technology and clean energy are obvious areas for such investments.

Cu siguranță aceste proiecte, atât de aclamate de mai toți birocrații europeni, nu vor face decât să consume părți bune din resursele private, proaspăt expropriate prin ceea ce mai devreme Aghion numea „expansive fiscal policies”. Proiectele publice nu pot și nu au cum să reflecte în nicio situație dorința consumatorilor. Ele sunt nevoi speciale ale statului, nu ale consumatorilor de bunuri/servicii. De ce este așa? Păi pentru că de satisfacerea nevoilor consumatorilor se preocupă un antreprenor, cel care anticipează, construiește și vinde consumatorului, ceea ce acesta din urmă, în prealabil i-a transmis că dorește. Numai un antreprenor capitalist este capabil să calculeze și să selecteze proiectele rentabile. Un proiect rentabil este cel care se vinde. Iar asta înseamnă muncă de tatonare, convingere, constrângeri concurențiale și multe alte calități care lipsesc cu desăvârșire statului. Tot ceea ce statul poate realiza este să trântească proiecte gigantice, utilizând fondurile ilegitim colectate de la indivizi. Însă asta nu înseamnă că sunt și profitabile, și că reflectă cu adevărat nevoile consumatorilor.

Și, ce? Dacă ești România, asta înseamnă că nu trebuie să plătești pentru greșelile Greciei? Asta-i bună!

Another idea that Mr Hollande will pursue is to allow for mutualised debt (eurozone bonds) aimed at financing infrastructure projects.

Despre această împărțire a datoriilor, am mai scris:

Criza datoriilor suverane – o criză a datoriilor „coloniilor” Uniunii Europene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *