Cu cardul e mai simplu, și totuși…

Văd că predominant în discuția despre plata cu cardul vs. cash e argumentul legat de așa zisa intenție a noastră de a fenta fiscalitatea, de a nu plăti taxe adică. A admite ca principiu o astfel de discuție e deja o formă de a trece sub tăcere discuția aceea mai grea și mai relevantă pentru plătitorii de taxe: unde și cum se cheltuie veniturile fiscale deja existente?

Dar dacă cumva o fi și o neîncredere a utilizatorilor de card în intențiile statului de a monitoriza tranzacțiile, în sistemul bancar cartelizat priviliegiat de legislația care permite fraudulos existența rezervei fracționare? Sau pur și simplu dorința legitimă de a decide singuri când utilzăm cardul, sau când plătim cash?

Cred că e foarte sănătos să avem cât de mult control pe salariile, profiturile și rentele câștigate în mod legitim. Iar statul de drept (deși pentru unii gânditori liberali, o contradicție în termeni) în măsura în care are o valoare, e aceea de a garanta acest control, nu de a se substitui proprietarului.

O discuție utilă cu Joseph Salerno și Ron Paul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *